Pentru bunica mea, esenţa sănătăţii era ciorba. Ea te scăpa de gripă, reumatism, toxiinfecţii alimentare. O ciorba de perisoare, sau, de fasole era o injecţie cu anticorpi şi vitamine. Ceva-ceva e adevărat, ne-o spun medicii şi nutriţioniştii. Astfel se explică faptul că ciorba, supa, sunt alături de alte feluri de mâncare, nelipsite din meniul românilor. De fapt, după cum o spun istoricii, istoria ciorbei este, probabil, la fel de veche ca şi cea a gătitului. Consomme-ul franţuzesc, supa gaspacho spaniolă, borşul rusesc, minestronele italian sau won-ton-ul chinezesc sunt variaţiuni pe aceeaşi temă.

Ciorba a fost, aproape întotdeauna, un aliment pe care oamenii l-au consumat încă din vechi timpuri. Se pare că acest fel de mâncare își are originea în trecutul îndepărtat, arheologii descoperind vase ceramice de acum 5000 de ani care, se pare, erau folosite la depozitarea ciorbelor și supelor.

În unele gospodării se folosea și borșul, dar, în general, orice supă și ciorbă se făcea cu apă, fiind destul de sărăcăcioase ca și ingrediente, pentru faptul că foarte mult familii nu-și permiteau să adauge în ele anumite legume sau cărnuri, care fie erau mult prea scumpe pentru omul de rând, fie erau rezervate strict nobilității.

În zilele noastre, există o gamă foarte variată de ciorbe care se pot găsi în aproape orice restaurant, dar și în orice casă de pe glob. Ciorba reprezintă un aliment de bază pentru multe familii, rețetele specifice de pregătire ale acesteia fiind transmise din generație în generație. Acest lucru face din ea un fel de mâncare foarte apreciat, care este economic, hrănitor și ușor de preparat.